Of past lives and recurrence

There is, indeed, something sick in the way things seem to repeat every few years. And I wonder if it's us who, instinctively, make things happen this way, so that we can reach some sort of secure patterns. Or maybe it's just unfinished and forgotten business that should be solved, eventually.

One's inner world is also subject to these awkward recurrences. Major moods and fears keep coming back, old pains strike hard when we're most tired, as well as powerful feelings related to powerful concepts.

But some of them are forever dead, or, at least, I for one have never encountered them again. It's the little feelings we used to inhale, the little details that went along with the major moods.

I can barely recall the magic i felt at a certain age, during a certain season. Many autumns passed, and winters also, and still I am here in October wondering where I put the pixie dust. There's the air and some of the smells, but where are the others? I could sit on a bench and watch the leaves, I could go out in the snow a few months later, do things exactly as I used to, and still nothing. The atmosphere has changed, and some discrete sensations will only come back as a vague memory.

And I wonder, is life getting less and less colorful as we approach our end? If so, death must be a blessing, after all.

Or maybe, just maybe, some should stay dead for good, and one should embrace new realms of smells and sunlight.

And yet, I wonder if winter will ever be the way it felt the day I took that picture.

Acas'

Plecand din Potsdam, am stat 2 nopti in Karlovy Vary (Cehia) - o statiune balneara de la granita cu Germania, devenita faimoasa gratie oamenilor care s-au tratat pe acolo si celor cateva filme care s-au realizat prin hotelurile de acolo.

Nu prea am mai pozat, m-am limitat doar la plimbari si dormit intens, inainte de drumul infernal catre Bucuresti.

[poza luata de aici: http://www.simpleenglishnews.com/ ]

950 km mai tarziu am innoptat la Debrecen (Ungaria) si aproximativ 700 de kilometri mai incolo am ajuns in Bucuresti.

Sper ca v-a placut semi-jurnalul de calatorie. Daca aveti intrebari de orice fel in legatura cu locurile mentionate, lasati un comentariu si o sa va raspund sau o sa adaug articole in legatura cu ceea ce v-a facut curiosi.

Far' de grija.

Am revazut Potsdam in zilele de 30 septembrie si 1 octombrie, cu unicul scop de a "aprofunda" domeniul Sans Souci si palatele sale.

Domeniul a fost fondat de Frederic al II-lea al Prusiei, intr-o imbinare de neoclasic si rococo adaptat gustului conducatorului. Initial, Sans Souci a fost gandit ca un loc de relaxare pentru conducator, departe de fastul si problemele din Berlin.

Este o resedinta de vara ce rivalizeaza cu Versailles, bogata in cladiri, foisoare si incaperi menite in mare parte sa ii impresioneze musafirii prin bogatia si dimensiunile lor.

Asadar, pe langa Schloss Sans Souci propriu-zis, avem de-a face cu Neue Kammern, Neues Palais, Orangerie, o fosta orangerie devenita acum galerie de pictura, "bai romane", o "casa chinezeasca" si multe alte cladiri la care fie nu am mai apucat sa ajung, fie nu erau vizitabile.

Mai greu cu pozele in interior pentru ca nu am avut nici lumina buna si nici blitz n-am avut voie sa folosesc (iti sareau uratii aia in cap in 2 timpi).

A trebuit totusi sa fac un efort pentru o anume incapere din NeuesPalais, numita "Grotto Hall". "Grotto Hall" este o incapere festiva menita sa impresioneze, fiind decorata integral cu scoici, marmura si minerale. Desi cosiderata de insusi Frederic o "fanfaronada", e o treaba unica ce merita sa fie tratata ca atare.

Posibil sa revin asupra articolului, desi nu cred ca va pot spune mai multe decat wikipedia, in cazul in care vreti detalii.

Potsdam miroase a munte gratie domeniului Sans Souci (mai exact, gratie parcului imens). O reala oaza de liniste si aer curat. Oamenii din Potsdam ar putea sa depaseasca lejer suta de ani. Evident, i-am invidiat vag pe studentii Universitatii din Potsdam, al carei campus se afla si el in parcul Sans Souci.

Acum innoptez la Karlovy Vary (Cehia) si astept sa plec acasa. Urmeaza inca o noape la Debrecen (Ungaria) si miercuri ajung in Bucuresti. Adica, sper sa ajung in Bucuresti :D

East side gallery

30 septembrie

East side gallery + impresii generale

Pe 30 septembrie am parasit Berlinul, fara sa uita insa de East Side Gallery, adica o buna parte din zidul berlinului care nu a vost daramata, ci in schimb, acoperita cu graffiti de catre diversi artisti (nemti, dar nu numai). Dintre toate punctele de interes, partea asta de zid pare a fi cea mai vizitata. Nici nu e de mirare, este istorie vie, a carei durere reverbereaza inca.

Mein Gott, hilf mir diese tödliche Liebe zu überleben

Dumnezeule, ajuta-ma sa supravietuiesc acestei iubiri mortale

Ultimul desen este facut dupa o poza celebra facuta in 1979, in care Leonid Brezhnev si Erich Honecker se "imbratiseaza" la celebrarea a 30 de ani de la fondarea Republicii Democrate Germane. Tot atunci s-a semnat si un soi de acord de sustinere militara reciproca intre Germania de Est si Uniunea Sovietica. Absolut sinistru, pentru orice german.

In final, Berlinul s-a dovedit a fi o capitala in adevaratul sens al cuvantului, un oras amplu, cu cladirile armonizate cu maiestrie; este un oras renascut miraculos din cenusa lasata de dupa bombardamente. Spatios si verde pe cat posibil (chiar in centru are un parc imens - Tiergarten). Nu am mai pus fotografii cu poarta Brandenburg sau cu Reichstag-ul din moment ce mai sunt atatia altii, mult mai iscusiti, care le-au pozat inaintea mea.

Nu am vizitat Reichstag-ul pentru ca aveam nevoie de programare cu x zile inainte, iar poarta Brandenburg este, ei bine, o poarta. Situata pe bulevardul Unter den Linden.

Desi am scris predominant despre muzee si 'obiective' , am batut cu piciorul o mare parte din oras, incercand sa prind o farama din atmosfera sa.

Berlinische Galerie

29 septembrie

Berlinische Galerie este un muzeu de arta moderna si contemporana, care urmareste evolutia curentelor artistice germane pornind de la inceputul secolului 20 pana dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

In mare, lucrarile sunt organizate in functie de contextul social aferent (dada, constructivism rus, fotografie de propaganda, proteste mute, tentativa de a inspira speranta in perioada post-belica s.a.m.d) , cel mai intens simtindu-se totusi durerea provocata de bombardarea si scindarea Berlinului. Se abordeaza tema terorii, granitei, paznicilor, alarmei de atac aerian, sarma ghimpata, teama, apatie. Oamenii astia chiar au suferit.

Mai multe despre ce a insemnat zidul Berlinului veti vedea in postul urmator.

Charlottenburg Palace

28 septembrie

Tot in Berlin - Charlottenburg Palace : rococo nemtesc, elegant si digerabil, spre deosebire de cel francez. Evident, cu un mega parc in dotare.

++++ Gradina Zoologica din Berlin, pentru ca e vestita si pentru ca intr-adevar, este spectaculoasa prin conditiile in care stau animalele si prin modul de expunere. Mult mai spatioasa decat gradina din Lisabona sau cea din Belgrad.

meh. tot o gradina zoologica ramane.

Museum für Naturkunde II

Tot 27 septembrie

Continui in post separat, ca nu mai aveam loc de poze.

Terminand cu dinozaurii (care sunt practic atractia principala a muzeului), am intrat in partea de geneza a pamantului, cu harti detaliate referitoare la evolutia continentelor, exemplare de roci asociate diverselor straturi ale pamantului + scenarii despre cum ar fi ca insusi Berlinul sa fie lovit de un meteori si cat de departe ar merge distrugerile.

astea n-au treaba, dar le-am pus oricum

Ulterior, explicatii referitoare la evolutia universului pornind de la big bang. Mai mult centru de informare decat muzeu, dar extrem de util doreau sa inteleaga ceva din toate exponatele.

Pare sa existe un adevarat cult pentru informatia frumos prezentata. Sunt convinsa ca nu predau astia o lectie in scoli fara o vizita la muzeu, astfel incat informatiile de baza sa fie intelese pe indelete. Se cultiva respectul pentru stiinta si cunoastere, pentru intelegerea ampla a mediului.

borcane, borcanase :D

O chestie care mi-a placut in mod deosebit a fost colectia de minerale, unde am tot dat peste exemplare provenind din Romania. :D

Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionez existenta unei incaperi dedicate exclusiv grupurilor de scolari care vin in vizita, cu tot soiul de materiale, de tip "hai sa fim mici arheologi". Extrem de frumos, daca ma intrebati pe mine, imi amintesc de mine cum eram la 7-9 ani si cat de mult mi-ar fi placut sa am parte de asa ceva.